Omenirea va câștiga oameni

Foto – Simona, cândva, în viața ei

Efectele benefice ale unui virus prea “sociabil”…Sau efectele “distanțării sociale”. Trebuie să fie și ceva de bine după covid 19 ăsta.

Aparținem unei specii, dintr-un regn, al naturii, de pe o planetă… Atât ! Restul este alegerea fiecăruia.

Specia noastră trece acum printr-un examen  de evoluție. Din fericire nu este război, că acela ar fi de corijență.

Timpul pare a sta în loc . Ne dă de la el, ca să gândim. E bun cu noi. Stăm . Stăm acasă și trăim altfel, ca să ne salvăm viețile. Ne amintește că avem conștiință și putem gândi și regândi și răzgândi. Dar trăim !

Ne putem plânge de milă, ne putem plânge că nu ni se dă, nu ni se face , nu ni se drege și , iată-ne singuri, în situația de om, cu toate cele , să ne descurcăm.

Este mult, mult mai simplu decât atunci când ne-am repoziționat pe picioarele din spate, descoperind orizontul și crengile copacului, nu doar rădăcinile.

Comunicarea este la un nivel incredibil. Aștept și nu vreau să mor înainte ca teleportarea să fie cum este acum video conferința și va fi , sigur ! Dacă nu, mă teleportez oricum… Suntem pe rețele și pe net ! Avem lumină ! Să o folosim pentru noi, nu împotriva noastră !

Virușii trec, omenia rămâne

Dincolo de efectele medicale, acest virus are efecte, vai de noi, morale, sociale, politice și economice.

Nu știu cum a reacționat omenirea la molimele din trecut. A supraviețuit, clar.

Acum, ceea ce trăim, mi se pare un examen de maturitate.

Ne dăm bacul la responsabilitate, instinct de supraviețuire, protejarea speciei, bun simț, moralitate, echilibru, conștiință civică.

Mda, cam multe materii.

La cât am evoluat științific și tehnic, ar trebui să trecem cu brio. Vom trece ?

Am motive să mă îndoiesc…Din păcate, la faza asta, “repetenții” , rămași spiritual la faza din pragul grotei, îi vor afecta și pe cei care au înțeles ceva din rostul lor pe lume…

Manifest

Faleza Dunării rezistă… noi mai rezistăm ? Foto Simona

Acum…

Fenomenul extraordinar #rezist ne-a salvat la propriu o dată. Unora încă ne mai dă speranțe.

Mărturisesc că totuși am început să mă tem că acest #rezist a trecut de la diateza activă, la cea reflexivă și tinde spre cea pasivă, ceea ce ne-a mai distrus în istorie.

 

Am rezistat în geografia noastră. Ne-am păstrat limba. Așadar am mai rezistat , dar cu ce preț ?

Cum și cu ce preț rezistăm acum ?

Acest verb i-a făcut eroi pe mulți oameni, dar multora nu le-a folosit. Au rezistat, dar pentru unii nu a fost de ajuns. Cui folosește să fie citat într-un manual de istorie, sau într-un reportaj, odată ce a rezistat degeaba ?!

Îi respect oricum pe acești oameni, fie că rezistența lor a dus la ceva bun, fie că s-au sacrificat zadarnic. Continuă să citești

Carpe diem

Motanul Meme și “Fiara” Toto – 2 copii și ei. Foto Simona – Casa Cireșarilor, Poiana Țapului, cândva

Am învățat multe în viața asta. Pe unele chiar le mai țin minte …

Altele sigur că au lăsat ceva urme . De multe sper că m-am lecuit.

Aș vrea să pot spune ceva nou, dar de unde ?! M-am născut destul de târziu, așa că s-a cam zis ce era de zis. Despre viață adică…De-acum trebuie trăită !

Las deoparte pretenția arogantă a originalității și spun că după îndelungi experiențe, experimente și ceva meditații, știu !

Nu este „evrika” ! Este un rezumat al alegerilor pe care ne este atât de greu să le facem, pentru că ne rupem mințile în paradigme. În „așa trebuie, nu mă întreba de ce !”. „Așa face toată lumea, te-ai trezit tu să rupi tradițiile ! “. Lista este lungă și depinde de noi ce vrem să tăiem de pe ea, cu bun simț, dar vorba aia, fără milă ! Continuă să citești

Eroi sau erori

Dilema de caniculă

Dezbaterea cu tema „ce a fost mai întâi, oul sau găina ?” este pentru filozofi, dar se ia și la lume…

De exemplu la mine e veche asta : versurile poeților noștri, anonimi sau nu, sunt inspirate din viața poporului român, sau ele ne influențează soarta ?

Pe mine mă bântuie gândul că ne urmăresc și ne supun, că prea nu mai ieșim din ele. Nu batjocoresc nimic, respect operele românești, doar că unele  îmi seamăna a blesteme…unele.

Aleg acum trei și dau Bacul cu ele !

Mai zidim și noi ceva ?! Picior de pod la Brăila

  1. Meșterul Manole (Vasile Alecsandri)

Vouă nu vi se pare că acesta parcă ar fi Dorel ?! Ce cauți tu, mare meșter, să construiești pe o ruină ? Nu ți se pare că e ceva ce nu merge acolo și că tre’ să cauți alt loc ?

Bun, nu-ți trece asta prin cap ! Dar când vezi că tot ce faci, se dărâmă, nici atunci nu te lași ?! Nu românule, ia-te după vise și zidește femeia, care trece peste toate  piedicile și ororile, să-ți aducă ție mâncare ! Și Ana vitează, nu am ce-i face ! Degeaba îți scâncește ea că o doare, că îți poartă copilașul, că asta nu e glumă ! Nu, tu duci tâmpenia până la sacrificiul suprem. Pentru ce ?! Continuă să citești