Intrusa

…răspunsul meu pe blogul Nașu TV al lui Radu Moraru. Nu e prima dată când îmi bag nasul, că nu mă pot abține.

Măr înflorit la Casa Cireșarilor din Poiana Țapului

Măr înflorit la “Casa Cireșarilor” din Poiana Țapului – în orice Mai…Foto Simona

Acum zice că Sebi Ghiță s-a detonat și că bla, bla, citiți acolo dacă vreți, că ne iau americanii banii de la Microsoft. Am patriotismul în erecție acum, na.

Am scris acolo cele de mai jos :

Vorba cântecului “Hotel Cișmigiu” al formației Vama Veche :”americanii-s de vină…”. Păi vin ei și flutură sume de-astea pe la nasul “ultimei țări” din Europa și ăștia ce să facă ?! Oameni sunt și ei, au nevoi, ce mare lucru ?! Au pus boticul la șpăguța, că când te mai întâlnești cu așa Pleșcoi, pardon, pleașcă?! Continuă să citești

„…a început să mă apuce sila…”

Nu știu alte popoare cum sunt, dar al nostru, care poartă laurii geografiei și ai năravurilor năvălitorilor și tăvălitorilor care l-au finisat la mentalitate, are geniu, geniali și “geniali”.
Unii sunt clasici universali. Spuneam deunăzi că dacă „O scrisoare pierdută” ar fi fost scrisă ieri, nu ar fi fost mai de actualitate ca astăzi.
Avem printre clasicii geniali si pe Marin Preda. Dureros de actual și el prin operele sale.
Nu știu dacă se face așa ceva pe un blog, dar cum sunt non-conformistă, fac ce simt și vă dau mai jos un link din „Cel mai iubit dintre pământeni”.

https://www.youtube.com/watch?v=SW7mtH-Xwbw

Frumos, nu ? Ce s-o fi schimbat pe aici ?! Ah, desigur, putem vorbi în gura mare tot ce ne taie capul, fără autocenzură, fără jenă, fără sens. Cum o fi, că nu ne deranjează nimeni. Și da, uite că mulți iar devin colaboratori, că le mai taie din pedepse dacă ciripesc. Onorabilii de ei ! Unii si-au tras și beizadelele complice, iar acum, hai cu cenușa-n cap ! Cine să vă creadă !? Continuă să citești

Mehmet – Autobiografie – III

Partea a III-a – La Scăldat

Hm, ah, ce vis ! Eram într-o mașină și am vrut să evadez și Mami mă dezmierda…ah, uite-o pe Mami ! Nu a fost vis ! E aici, lângă mine și … hei, hei, ce faci ? De ce mă iei pe sus, că-mi era bine între pernele astea !? Uite-l și pe tipul ăla, care m-a remarcat…Enți parcă îl cheamă. Măiii, unde mă duceți ?
Ceee ? Îmi faceți baie ? Mie mă ? Da’ ce, eu sunt murdar, care mă spăl toată ziua ? Nu vedeți că nu mi-ați pus nici slip ?! Da’ ce să știți voi de slip, cu 2 Mai-ul vostru…de nudiști pârâți care sunteți !
Hei, hei, cu ce mă dați ? Gata, nu vă mai suport, fug ! Baie 1
Ce mă, curg purici de pe mine ?! Dar ce vroiați să curgă, țuică ? Perle ?! Beeeiii, aveți grijă la ochi, să nu-mi intre spumă de-asta, că vă sparg, vă mușc, vă distrug ! Urechile, nu în urechi, nu în urechi ! Reclam abuz ! Să vină Protecția Animalelor, să mă salveze !
Bine că-mi faci si poze și poate mă pui pe Facebook-ul ăla, că să vezi ce te târăsc prin tribunale pentru violarea intimității ! Vedeți voi ce pățiți!
Uf, gata, s-au oprit !Baie 2
Nu ?! Acum ce mai vrei cu prosopul ăla ? Lasă-mă-măăă ! Mă scutur și mă usuc singur, e cald, nu răcesc ! Maaamiii !
Aoleu, dar tunul ăla ce mai este ?! Nu spre mine, nu spre mine ! M-ați spălat ca să mă omorâți cu ăla ? E fierbinte și urlă, foenul naibii ! Pe ăsta nu-l mai înghit, gata ! M-am ascuns !
Dragii mei, vă dau în scris că asta a fost prima și ultima baie ! Nu mai puneți voi mâna pe mine !
Voi fi alb imaculat, pentru că mă spăl singur, da ? Sunt un exemplu de igienă. Să nu vă mai prind, că nu știu ce vă fac ! Hei, fir-ar să fie !
De data asta v-am iertat, că recunosc, e mai bine fără puriceii ăia, de care nu știu cum aș fi scăpat fără șampon, dar să nu se mai repete ! Ați înțeles ? Așa !
Șoby 2Da’ orătania aia ce mai e ? Un șoricel ? Mi-ați cumpărat jucărie! Vreți să ne împăcăm ? Bine, hai să vă fac spectacol ! Șoby, hai la tăticu’ să-i uimim pe oamenii ăștia!
Și i-am uimit ! M-am jucat cu prima mea jucarie, atât de haios și am făcut atâtea acrobații, încât stăteau toți trei, Mami, Mimi ( soțul ei ) și cu Enți și se uitau la mine, cam cum m-aș uita eu la calendar, dacă aș fi o mâță… doar că ei râdeau fericiți, că unde să mai fi văzut atât talent și valoare ?! Șoby 1
M-am scos : îi fac pe oameni fericiți. Sunt stăpânul lor ! Magician, eminență pufoasă ce sunt ! Îi voi juca pe lăbuțe, yes !
M-am jucat de-atunci atât de des cu Șoby, încât săracul acum este chel, străns cu elastice, dar tot rămîne prima mea…jucărie !
Recunosc că-mi stă mai bine după duș. Dar trebuia să fac pe nebunul, ca să nu creadă familia că eu sunt vreun fraier și că-mi pot face ce vor ei.
Am înțeles că a doua zi urma să plecăm mai departe, să continuăm vacanța la munte, la Poiana Țapului.
Asta ce-o mai fi ?!

Ce am înțeles și m-a încântat, a fost că aveam să o revăd pe Foca, prietena mea, șoricara de la 2 Mai, cu care m-am jucat frumos acolo și mi-era dor de ea. Precum și pe mama ei și pe Maestru.

M e h m e t

Va urma…

Mehmet – Autobiografie – II

Partea a II-a – Transhumanța


Mehmet a ajuns acasă
Sunt acasă !

Era mult mai bine, fusesem deja adoptat. Eram Mehmet, adică miauuu !
O doamnă din familie, care se trezea mai devreme, mă striga să-mi dea lapte si alte bunătăți. Mm, mm…
După aceea plecam la joacă și hoinăreală. Mai ațipeam pe la umbră, mai pândeam un fluturaș, dar pașnic. Eram fericit ! Aveam un rost în viață.
Pe seară, când gașca mea se strângea sub un pin din curte, veneam și eu fuga-fuga, să mă alătur lor.
Era distracție mare. Vroiam scaunul meu acolo, ca să nu uite cumva că sunt membru cu drepturi depline. Mi-l ofereau, normal ! Ce oameni, ce suflete minunate! Îi iubesc pe toți, mai ales pe cei care au pledat să mă adopte Mami.
Dormeam cu cine vroiam dintre ei, eram prinț deja.
Ce discuții frumoase, ce povești ale Maestrului și ale celorlalți. Minunat !
Era veselie tot timpul.
Cea mai mare era când veneau băieții de la tennis și ne povesteau cum „i-au ucis”  pe unii și pe alții pe teren, la joc.
Mami îl întreba pe un domn din gașcă, mai dezvoltat el așa, ce-a făcut la tennis. El răspundea, în hazul general, că iar a avut ghinion, că a înnotat prea mult înainte, sau că i-a bătut soarele în ochi, sau că avea 5-0 și după aia s-a schimbat direcția vântului și a luat-o cu 7-5 „Dar mă duc pentru mișcare !”, completa sigur pe sine.

Continuă să citești

Războiul stelelor

Ape tulburi…

Deltă - foto Simona aug 2014

Deltă – foto Simona aug 2014

Vă rog să faceți un exercițiu de imaginație, lăsând deoparte simpatiile sau antipatiile politice. Doar folosindu-vă experiența și obiectivismul.

Așadar să ne imaginăm că Traian Băsescu în loc să-l pună Director la SRI pe Geoge Maior de la PSD, în opoziție la acea vreme, ar fi pus pe cineva din anturajul său. Sau nici atât, ci doar pe cineva din PDL-ul din care se desprinsese.

Hei, cum ar fi fost ? Lua țara foc ? Urlau Antena 3 și RTV-ul să iasă lumea în stradă, la revoluție, că dictatorul face și drege ? Pichetau Cotroceniul ? Piața Universitații ar fi fost blocată ?
Esteee !
Zece ani ne-au mâncat neuronii cu dictatorul nenorocit și câte și mai câte.
Au schilodit mințile celor care s-au uitat în gurile lor spurcate de banii mânjiți, pe care îi încasează încă.

Acum ce fac ?
Au călcat în consens. Avem liniște între palate, ura !
Vai de mine, era să aveți o scamă pe rever, nu se poate !

Ce ? Cum ? Să vă ridicăm imunitatea?!  Dar de unde anume să v-o ridicăm ?! Tocmai dumneavoastra?!

Nu domnu’, doamna, i-o mai ridicăm lu’ Udrea, zilnic, pînă la cer dacă se poate, sau până epuizează stocul, dar p’a dumneavoastră ?! Vai, nu !

Mai dați-mi vă rog o dușcă de aghiasmă domnu’ Varujan, că mi s-a uscat limba de când tot ling democrația pe aici și nu înțeleg ce vor de la noi ăștia care ne plătesc !

 

Sictir băieți, nu ne mai rostogoliți gogoși, că vă știm de mici:  dosarele vă fac prieteni și politicoși, că altfel sunteți maidanezi.

Continuă să citești