Cascada Urlătoarea – foto Simona – iunie 2015
… Mi-e dor de mine.
Trecem prin timp. El este o dimensiune cu care nu ne putem negocia clipa pe care o reprezentăm . Pe ea o trăim fie că o simțim, o iubim, o detestăm, o ucidem sau orice alte verbe îi dedicăm.
Putem fi orice, de la Creația lui Dumnezeu până la lipsitul de orgoliu descendent din maimuță. Îl interpretez un pic pe Petre Țuțea, care la un moment dat a zis exasperat de “de ce-urile” unora, că el crede în Dumnezeu pentru că este prea orgolios ca să creadă că se trage din maimuță.
Orice am crede, misterul există și cine a avut revelația, cinste lui.
Nu mă voi referi acum la religie. Am făcut doar o mică divagație, în contextul în care cred că ne-am uitat sensul, dacă cumva ni l-am știut, sau dacă ne-am pus problema că am avea vreunul.
Putem fi un mesaj de la Univers, dat Timpului, într-o împrejurare. Ne putem repeta, de fiecare dată pentru a avea ecouri mai puternice și mai spirituale, pentru a ne merita clipa din ce în ce mai conștienți de ea, de sensul ei, al nostru de fapt.