Manifest

Faleza Dunării rezistă… noi mai rezistăm ? Foto Simona

Acum…

Fenomenul extraordinar #rezist ne-a salvat la propriu o dată. Unora încă ne mai dă speranțe.

Mărturisesc că totuși am început să mă tem că acest #rezist a trecut de la diateza activă, la cea reflexivă și tinde spre cea pasivă, ceea ce ne-a mai distrus în istorie.

 

Am rezistat în geografia noastră. Ne-am păstrat limba. Așadar am mai rezistat , dar cu ce preț ?

Cum și cu ce preț rezistăm acum ?

Acest verb i-a făcut eroi pe mulți oameni, dar multora nu le-a folosit. Au rezistat, dar pentru unii nu a fost de ajuns. Cui folosește să fie citat într-un manual de istorie, sau într-un reportaj, odată ce a rezistat degeaba ?!

Îi respect oricum pe acești oameni, fie că rezistența lor a dus la ceva bun, fie că s-au sacrificat zadarnic. Continuă să citești

Carpe diem

Motanul Meme și “Fiara” Toto – 2 copii și ei. Foto Simona – Casa Cireșarilor, Poiana Țapului, cândva

Am învățat multe în viața asta. Pe unele chiar le mai țin minte …

Altele sigur că au lăsat ceva urme . De multe sper că m-am lecuit.

Aș vrea să pot spune ceva nou, dar de unde ?! M-am născut destul de târziu, așa că s-a cam zis ce era de zis. Despre viață adică…De-acum trebuie trăită !

Las deoparte pretenția arogantă a originalității și spun că după îndelungi experiențe, experimente și ceva meditații, știu !

Nu este „evrika” ! Este un rezumat al alegerilor pe care ne este atât de greu să le facem, pentru că ne rupem mințile în paradigme. În „așa trebuie, nu mă întreba de ce !”. „Așa face toată lumea, te-ai trezit tu să rupi tradițiile ! “. Lista este lungă și depinde de noi ce vrem să tăiem de pe ea, cu bun simț, dar vorba aia, fără milă ! Continuă să citești

Eroi sau erori

Dilema de caniculă

Dezbaterea cu tema „ce a fost mai întâi, oul sau găina ?” este pentru filozofi, dar se ia și la lume…

De exemplu la mine e veche asta : versurile poeților noștri, anonimi sau nu, sunt inspirate din viața poporului român, sau ele ne influențează soarta ?

Pe mine mă bântuie gândul că ne urmăresc și ne supun, că prea nu mai ieșim din ele. Nu batjocoresc nimic, respect operele românești, doar că unele  îmi seamăna a blesteme…unele.

Aleg acum trei și dau Bacul cu ele !

Mai zidim și noi ceva ?! Picior de pod la Brăila

  1. Meșterul Manole (Vasile Alecsandri)

Vouă nu vi se pare că acesta parcă ar fi Dorel ?! Ce cauți tu, mare meșter, să construiești pe o ruină ? Nu ți se pare că e ceva ce nu merge acolo și că tre’ să cauți alt loc ?

Bun, nu-ți trece asta prin cap ! Dar când vezi că tot ce faci, se dărâmă, nici atunci nu te lași ?! Nu românule, ia-te după vise și zidește femeia, care trece peste toate  piedicile și ororile, să-ți aducă ție mâncare ! Și Ana vitează, nu am ce-i face ! Degeaba îți scâncește ea că o doare, că îți poartă copilașul, că asta nu e glumă ! Nu, tu duci tâmpenia până la sacrificiul suprem. Pentru ce ?! Continuă să citești

Am terminat toată treaba.

 

Am auzit atâtea inepții pe tema căsătoriilor dintre homosexuali, încât uau !
Luați-vă dragilor, dacă vă iubiți !
Ce nevoie aveți de contract și de pirostrii ?! Este valabil și pentru căsătoriile astea , permise… Cine vrea, se ia cu contract, cine nu, nu-i trebuie !

Că “dacă dragoste nu e, nimic nu e“. Se duce căsnicia cu contract cu tot, dacă e să nu țină.

Neh, ne trebuie garanții, consimțiri, dezbateri…

Hai, zău așa ! Mă tem că intrăm într-o o zonă materialistă și , deși îi înțeleg rostul, tot nu văd de ce atâta zgomot ?! Vor să poată împărți, când n-o mai fi ? Că altceva ce ?! Nu se poate cu acte la notar ? Nu știu, întreb pe bune !
Ah, mai este și ce-lula de bază, îhîm, era să uit !

Voi mai reveni cu tema, când vor lupta să li se dea și dreptul să divorțeze …Sau le recomand să lupte de-acum pentru ambele drepturi, ca să nu facă două drumuri…

În concluzie, deși nu m-a întrebat nimeni, eu spun :

NU am nimic împotriva căsătoriilor între oamenii care se iubesc și-și doresc acest act oficial, așadar și homosexualii au dreptul să se căsătorească, dacă asta simt și vor.

Continuă să citești

Generația Alzheimer

100_8940

Siaj – cuvânt pe care Papa mi l-a explicat, când eram copil…foto Simona

Evident că poate fi la oha acest mesaj…din-ăla tip Sf. Anton, cum primeam la cutiile poștale, cînd eram mici :” scrie de 10 ori acest mesaj și pune-l la 10 cutii poștale, că altfel…” te-ai scos, ghinioane, belele…

Daaar, dar, din nefericire această boală Alzheimer a devenit deja mult prea frecventă. Ori pentru că au diluat alde Condrea dezinfectanții, ori pentru că ne-am diluat noi viețile pe la  anumite capitole. Nu știu, dar fără glumă, este oribilă.

Pentru cel care a încasat-o și o desfășoară, nu știu cum este, că nu am și dacă o voi colecta, nu voi avea cum să o descriu din interior. Cred de fapt că interiorul este tai-tai și rămân doar niște instincte bazice, dacă n-or fi și alea inerții…

Viața a făcut să fraternizez acum cu prieteni buni, ai căror părinți au prestat Alzheimer. Și-a tras și Papa al meu și credeți-mă că de azi voi merge cu marsarier-ul prin casă…voi pune ceasul invers și ce mai zic ăștia în instrucțiunile de mai jos. Continuă să citești