Asumare

Respect deciziile oamenilor. Am însă o problema cu cei care nu și le asumă.

Nu am spus nimănui să se vaccineze sau nu. Am prieteni buni care s-au vaccinat și am prieteni la fel de buni, care preferă să nu se vaccineze. Asta este!

Foto Simona – august 2021

Tuturor ne este teamă de ceva: unora de Covid și ne vaccinăm, altora de vaccin și nu se vaccinează. Cred că teama de moarte ne este comună, recunoaștem, sau nu și mai precis, felul în care încheiem pe aici, care este incontrolabil. Poetic…acest final personal face parte din misterul vieții și noi credem că-l putem controla! Nu putem, dar încercăm să-l manipulăm. Ne vaccinăm, sau nu. Fumăm, sau nu. Trecem pe roșu, sau nu. Mâncăm zahăr, sau nu…

Mai este vorba și despre a avea sau nu încredere. Unii avem încredere în știință, alții nu au încredere în sistem. Unii au încredere în imunitatea lor naturală, alții nu riscă și o suplimentează.

M-am vaccinat cu Pfizer, alegerea mea, nu-mi fac un merit din asta. M-am lăsat pe știință, în care cred. Ne-a tot salvat, fără să fie perfectă, dar ne-a salvat. Este demonstrat. De-o fi să mi se tragă de la vaccin, asta e, am ales, îmi asum!

Speculăm ipoteze. Credem, simțim, sperăm, ne contrazicem, ne batem în teorii “sigure”, dar nu știm niciunii nimic. Clar! Excepție fac cei de meserie, cu studii în medicină, singurii demni de încredere. Dar nici aici nu avem unanimitate, așadar, alegeri libere, pe persoană fizică. Alegi ce vrei și îți asumi!

Subiectul arde și depinde din ce perspectivă decide fiecare să-l privească.

Cele două tabere majore, pro sau contra vaccin, au argumente pentru care eu nu am știință medicală, pe care să mă pot baza și să pot intra cu ele în dispute. Crede fiecare în ce teorii se simte confortabil.

Acum avem totuși niște procente, după mai bine de 1 an și jumătate de când ne fierbe pandemia și se “testează” vaccinul, altfel conceput încă din 2003… Repet, nu știu limpede, nu mă pricep, nu mă bag. Mă iau după procente, care susțin vaccinarea.

Continuă să citești

Antistres

Eram la cratiță, mda. Gândurile îmi fâlfâiau prin cap, în căutarea unei idei fixe, pe care să se aștearnă. Am dat cu aspiratorul și cu mopul ? Da ! Fâl-fâl mai departe. Am spălat și întins rufele ? Îhîm! Fâl-fâl ! Și tot așa…idei mărețe topite în văzduh. De-astea care nu se concentrează și ele pe ceva, ca să producă geniu, ci se risipesc în creația banală.

Nu rupeți florile Mărului – foto Simona, Poiana Țapului

Cum palpitațiile nu mai conteneau, zic să-mi liniștesc conștiința, să citesc fișa postului, ca să fiu sigură că nu mi-a scăpat ceva. Caut fișa. Nicăieri ! Gugălesc. Nimic ! Bine, dar cum funcționează ? Ia să văd, femeile nu au nimic scris, dar poate au bărbații ? Nici ei ! Adică funcționăm aiurea de secole, habar nu avem cine a făcut regulile .De unde, ce, cum, de ce ?

Imaginația liberă, necipată încă, m-a dus la origini și eu cred că a fost cam așa…

În Rai era o mare plictiseală. Nu plătiseră Netflixul, bet-urile fuseseră transferate la păcătoșii din adâncuri. Sfinții ca sfinții, serioși, abia de mai jucau o tablă. Îngerașii blazați, la dietă, cu zahărul scos din bezele. Serios, asta nu era viață de apoi.

Șeful, plictisit și EL, a avut o inspirație. Apoi a expirat :

Continuă să citești

Caracatița

Ca animal politic !

Nevertebrată ? Este!

Tentacule ? Între 8 și 10, să ajungă la toți !

Creier ? Serios ?! La ce bun ?!

Caracter ? Pardon mon cher !

Ea nu are stânga, nu are dreapta. Se sucește după interes. E drept că la ea este de supraviețuire. La varianta politician este o filozofie, numa’ să-l asculți.

Împroașcă . Hm , aici deja ar putea să se simtă calomniată. Ea se apără, nu atacă. Mă rog, mici detalii, pe care le las analiștilor să le dea de pereți.

Vin revelațiile după mine, nu știu cum să fac, ca să scap. Acum asta, că anume caracatița nu se referă doar la Mafie, când este numită, fără să se poată apăra. Se întinde, are tentacule, tot ce știm este corect. Are însă și avantajul că nu se împiedică în concepțiile de stânga, dreapta, sau centru, de-astea, care mai rău te zăpăcesc. Din atâtea, care-i stânga, care-i dreapta ?! Niciuna. Cine se aseamănă cu ea ?

Ei ? Dacă nici asta nu mai este revelație, înseamnă că rămân la penultima revelație, la metale prețioase, AUR adică…

Continuă să citești

Conștiință … nu și nu !

Eu am dubii. Voi? Deloc ?!
Gândește, dacă ai dubii !

Ce este greșit la oameni ? Conștiința poate?! Nu la toți, dar uimitor la cât de mulți nu funcționează instinctul de supraviețuire. Nu zic al speciei, că este deja prea mult, dar măcar cel personal.

Noi trebuie să fim apărați de noi înșine. Pe unii îi încurcă rău gândirea. Ei știu, nu au dubii.

Unde unii nu înțelegem, că este mai greu de înțeles pentru majoritate, ei știu !

În condiții normale, îi ignori, că în fond fiecare trebuie lăsat liber cu părerile lui cu tot. Dar iată-ne într-o situație complet nouă și periculoasă, în care ne-am trezit vital dependenți și de conștiința celor din jur.

Ne dăm din calea vitezomanilor, stăpânii șoselelor , ca să scăpăm cu viață, aia e, ce să le faci?! Mergeee !

Băgăm capul adânc între umeri, când trecem pe lângă gunoiul făcut de “semenii” noștri în toate felurile posibile, fără să avem atitudine civică, de frica consecințelor agresive, mai merge.

Cu pandemia însă nu mai merge, sau nu ar trebui să mai meargă.

Continuă să citești

Scântei gri

Încerc să înțeleg conflictul din USA. Am citit multe opinii.

Foc de tabără – foto Simona

Iar s-a împărțit lumea în două. Ar fi fost culmea să nu fie așa. Ambele părți sunt limpezite se pare. E bine.

Părerea mea…Nu e în alb-negru situația, cum nu este nici viața.

1. George Floyd nu este un martir. Este victima cruzimii unor oameni, indiferent de culoarea lor.

2. Putea fi el și criminal în serie, odată pus la sol, cu fața în jos și cu cătușe la mâini, arestarea era făcută și trebuia predat Justiției, care să decidă, conform drepturilor omului, fie el OM alb, OM negru sau OM violet! OM ! OM !

Pe omul ăla din Norvegia, care a ucis zeci de semeni de-ai noștri, l-au dat pe mâna Justiției, nu l-au “rezolvat” pe loc. Crede cineva , că de era negru, îl prindeau mort ?!

Mai există vreo specie pe lumea asta, care să ucidă de plăcere, furie, nebunie, așa cum fac oamenii, dotați cu conștiință ? Mie mi-e rușine că sunt om, dar mai de mult, nu de la cazul de față.

3. Conflicte de acest fel au mai avut loc , din nefericire. Chiar și pe vremea lui Obama, când acesta a aplanat ceva similar, fără să se ajungă la flăcări, devastări și restul .