Am terminat toată treaba.

 

Am auzit atâtea inepții pe tema căsătoriilor dintre homosexuali, încât uau !
Luați-vă dragilor, dacă vă iubiți !
Ce nevoie aveți de contract și de pirostrii ?! Este valabil și pentru căsătoriile astea , permise… Cine vrea, se ia cu contract, cine nu, nu-i trebuie !

Că “dacă dragoste nu e, nimic nu e“. Se duce căsnicia cu contract cu tot, dacă e să nu țină.

Neh, ne trebuie garanții, consimțiri, dezbateri…

Hai, zău așa ! Mă tem că intrăm într-o o zonă materialistă și , deși îi înțeleg rostul, tot nu văd de ce atâta zgomot ?! Vor să poată împărți, când n-o mai fi ? Că altceva ce ?! Nu se poate cu acte la notar ? Nu știu, întreb pe bune !
Ah, mai este și ce-lula de bază, îhîm, era să uit !

Voi mai reveni cu tema, când vor lupta să li se dea și dreptul să divorțeze …Sau le recomand să lupte de-acum pentru ambele drepturi, ca să nu facă două drumuri…

În concluzie, deși nu m-a întrebat nimeni, eu spun :

NU am nimic împotriva căsătoriilor între oamenii care se iubesc și-și doresc acest act oficial, așadar și homosexualii au dreptul să se căsătorească, dacă asta simt și vor.

Continuă să citești