Ante scriptum: mi-am băgat pumnul în gură ca să nu mai scriu de politică. La categoria “Politicoasă” se găsesc de exemplu articolul “Războiul stelelor”, publicat de mine pe 29 februarie a.c. precum și altele, care anunțau zorii celor ce se întîmplă acum. Nu vreau să mă repet și nici să aprofundez lehamitea de viață abordând teme politice. Mai bine uit.
Mă duc pe coclauri, că doar l-am votat pe Co-Klaus.
Vis-a-vis este o bodegă. Omul a adormit cu fața spre ea – Câinele s-a nimerit – foto Simona – 31 mart 2014
Pe lângă dilema cu blestemul nostru , Miorița sau Meșterul Manole, avem un sindrom fără echivoc, anume Dorel. Îl știți pe simpaticul din reclame.
Pe vremuri era Titi 2 Poli, interpretat de Puiu Călinescu, meșter care făcea de toate, dacă îi dădeai 2 poli, adică 40 de lei în moneda de atunci. Praful se alegea de tot ce atingea predecesorul lui Dorel. Adică e genetică buba.
Pot să scriu manuale ilustrate cu exemple de făurari , pe care i-am fotografiat chiar în exercițiul funcțiunii. Dar cât umor să ai, ca să tot râzi de toți dobitocii, care uneori le comit cât să-ți pleznească vâna-n cap ?!
Mă întreb dacă nu cumva pe noi românii ne cam încurcă talentul ăsta de a face bășcălie, acolo unde neamțul ar da amenzi și șuturi. Neamțul lor, că al nostru e ocupat cu designerii doamnei, atât pentru decorarea Cabinetului 2, cât și cu cei trei care au ca teme toaletele, în sensul de cârpițe pe care dânsa e musai să le poarte cu diverse ocazii.