Pusă în operă de Dorel, cel mai tare-n furtunel.

Fix acum o lună, îl plimbam cu mașina pe tatăl meu de 94 de primăveri, pen’că-i place. Șofam calm, frumos, cu ambele mâini pe volan la locul reglementat, privirea la 360 gr. din 6 în 6 sec, etc. Deh, am diplomă luată și de la Școala lui Titi Aur.  Pe bune,  așa a vrut compania la care am prestat .
Am intrat pe centura Brăilei natale, cu gânduri bune, pașnice…Soare, senin, superb ! Conversam cu Papa lejer, ce să zic, frumos !
Am văzut că vine o cisternă din față. Și ce dacă ?! Așa e în trafic, nu ? Da, dar taman în dreptul meu i s-a desprins lu’ Dorel un furtun dur și mi-a nimerit parbrizul. Bine tras ! Punct ochit, punct lovit !
Nu am făcut decât să-mi îndes un pic capul în gât, am frânat ușor, am tras pe dreapta și am pus avariile.

Continuă să citești →

Ante scriptum: mi-am băgat pumnul în gură ca să nu mai scriu de politică. La categoria “Politicoasă” se găsesc de exemplu articolul “Războiul stelelor”, publicat de mine pe 29 februarie a.c. precum și altele, care anunțau zorii celor ce se întîmplă acum. Nu vreau să mă repet și nici să aprofundez lehamitea de viață abordând teme politice. Mai bine uit.
Mă duc pe coclauri, că doar l-am votat pe Co-Klaus.

Vis-a-vis este o bodegă. Omul a adormit cu fața spre ea – Câinele s-a nimerit – foto Simona – 31 mart 2014

Pe lângă dilema cu blestemul nostru , Miorița sau Meșterul Manole, avem un sindrom fără echivoc, anume Dorel. Îl știți pe simpaticul din reclame.
Pe vremuri era Titi 2 Poli, interpretat de Puiu Călinescu, meșter care făcea de toate, dacă îi dădeai 2 poli, adică 40 de lei în moneda de atunci. Praful se alegea de tot ce atingea predecesorul lui Dorel. Adică e genetică buba.
Pot să scriu manuale ilustrate cu exemple de făurari , pe care i-am fotografiat chiar în exercițiul funcțiunii. Dar cât umor să ai, ca să tot râzi de toți dobitocii, care uneori le comit cât să-ți pleznească vâna-n cap ?!
Mă întreb dacă nu cumva pe noi românii ne cam încurcă talentul ăsta de a face bășcălie, acolo unde neamțul ar da amenzi și șuturi. Neamțul lor, că al nostru e ocupat cu designerii doamnei, atât pentru decorarea Cabinetului 2, cât și cu cei trei care au ca teme toaletele, în sensul de cârpițe pe care dânsa e musai să le poarte cu diverse ocazii.

Continuă să citești →

Faleză Brăila – 25 aprilie 2015 – foto Simona

A fost odată… exact cum ar fi și acum dacă ar fi să fie.
Prin 2002, pe când America era năucă de îngrijorare din cauza lunetistului care împușcase la întâmplare vreo 10 persoane, de le era frică oamenilor să mai iasă din case, Asociația noastră de Proprietari se confrunta cu o problemă cel puțin la fel de gravă : yala de la ușa blocului, veșnic înfundată cu bolduri. Chestie de destin !

Lunetistul din Washington, prin comparație cu meseriașul care ne înfunda nouă yalele, a fost rezultatul unui anticoncepțional expirat, un diletant cu idealuri nedeslușite.
Pe descreieratul din Virginia l-au prins după 3 săptămâni, dar nu pentru că sunt polițiștii de acolo mai dibaci, ci pentru că ăla nu era bandit cu sânge în instalație, cum era al nostru.
Vă spun că suspansul ne inundase blocul. Era calvar suprarealist. Care bagi mă bold în broască ? Las’ că vezi tu !
Au făcut pensionarii, singurii cu drept de vot, ședință secretă, la cel mai înalt nivel, un fel de CSAT de azi și au decis cu o unanimitate surprinzătoare, să pună yală nouă. Iar !? Continuă să citești →

Era prin ianuarie 2004.
Mass media mai relaxata si mai rara, nu ca acum.
PRO – TV-ul ducea greul.
Scosesem si o vorba : “sa nu ajung la Stirile de la ora 5…”. Jalnice, stiti .
Aud o stire categoria bouche bee.
Va rog sa va imaginati ca pe un desen animat tot ce va voi povesti si sa ma credeti pe cuvant de onoare ca aceasta stire a fost data pe bune, de Andreea Esca, sau nu mai conteaza de care dintre zanele de acolo. Nu fabulez.

Stirea deci : “ o femeie a fost inseminata de un glont si a nascut dupa 9 luni o fetita de 2,5 kg.”

Am muscat aerul de mai multe ori, ca sa nu-mi inghit limba.

Cum ar fi fetelor sa te duci la mamucuta si sa-i spui ca te-a lasat grea un glont ?!
Ar zice femeia pe buna dreptate : “Da’ mai sunteti multe draga ?! Ia doua palme de la Mami si zi-i pe bune, cine-a fost !?”.
S-ar jigni oricine la bunul simt cu asa poveste. A mers o data, dar pana cand ?!

Nu, stati, ca nu ne-au lasat stiristii nelamuriti, cu sprancenele in crestet , cu ochii scosi din orbite si cu palmele luate ! Au adaugat explicatii stiintifice, facand chiar o piramida dispretului fata de platitorul de cablu tv. Noua adica.
Iaca faptele.
Era razboiul din Bosnia si o asistenta medicala, nu stiu ce etnie, dar virgina de felul ei, mergea si ea pe o strada pe acolo.
Cum mergea ea asa, s-a iscat o lupta in zona. Cu impuscaturi, nu cu buzdugane sau cu arcuri cu sageti, ca asa poate  nu mai aveam ce povesti. Desi mai poti sa stii !?

Continuă să citești →

Reverii o fi perfectul simplu de la verbul ” a reveri “!?

Ah da, nu exista verbul asta !

Eh, atunci sa zicem ca …revenii.

Voi cauta in arhiva cerebrala oameni, fapte, intamplari si voi reveni.

Tot ce pot sa mai adaug, este ca orice asemanare a personajelor de la aceasta categorie cu cele reale, va fi pur intamplatoare…Reverii pre-senile adica.

Cei care intamplator, dar absolut intamplator, s-ar putea regasi in povestile ce se vor spune pe aici, sa aiba candoarea de a recunoaste ca nu sunt unici.