Sarabanda zilnică

Castelul Cantacuzino

Castelul Cantacuzino – foto Simona – martie 2015

Am comentat pe blogul lu’ Nașu’…

Perfect de acord Nașule ! Distractiv circul, dar să vedem cu ce ne alegem. Eu le vreau și banii și TOT ce au furat. Îți stă mintea-n loc ! Sunt “inestimabili” după cum i-am numit eu, în sensul că noi nu putem estima, cât ne-au furat ei.

Ce țară e asta ?! Tare mă tem că tot noi ieșim juliți din “Războiul  stelelor”, sau al rozelor… Că vorba aia, deja suntem , ce mai contează încă puțin ?! Ieri zicea simpaticul de Mazăre că acolo unde s-au adunat vipurile, la pârnaie, îi zice “Beciul Domnesc”. Niște golani care se duc la oha, se joacă de-a justiția, intră câțiva ani și după aia ies și ne scuipă-n cap, ca Năstase, că averile sunt puse bine. Noi tot proști, ca de 25 de ani și ca de când ne știm, fi-ne-ar starea noastră să ne fie ! Nașule, te rog eu frumos, zi-o pe post , că eu nu pot, nu am decât un blog de începătoare : să lase vrăjelile de 2 lei cu denunțători , hoți și ei, și cu mafii și ascultări ! AVEM LEGEA 18 încă în vigoare ! Să se pună pe treabă cu ea și după aia să mai vadă.De ce nu fac asta ? Nu vor, că ar fi cea mai simplă. De unde ai avut măi dragă bani de astea toate ?! Cash flow : atât ai căștigat oficial, atât ai agonisit ! De unde diferența?! Păi ! Hai, zât, dă – ncoace tot ! Pe urmă la “Beciul Domnesc “, dar cu banii luați. LEGEA 18 !!! Simplu !

Din ce trăiește acum Adrian Năstase cu tot neamul lui ? Din ce trăiesc ei așa ca hahalerele care nu se mai satură și după gratii și după ce ies ?! Aud ?! LEGEA 18 pe ei !

S i m o n a

PS : Castelul Cantacuzino , piesă arhitectonică de excepție, a ajuns din mână în mână, până la niște mitocani cu bani. Ei au decis să-i pună pe superba pajiște din față, niște chioșcuri, acoperite cu tablă argintie, fără nicio legătură cu restul arhitecturii, cu zona, cu bunul gust. Unde este aprobarea Ministerului Culturii ?!!

Măscărici de milioane

Splendoare 2

Florile Mamei – foto Simona

Mă gândeam să scriu ceva fără legătură cu balul mascat cu care ne delectează DNA-ul.
Bunăoară o amintire, sau o rețetă de îngrășat, că de slăbit sunt pe toți biții și tot degeaba.

O metodă de camuflat cearcănele , sau de tratat depresia. Să vă arăt ce flori fumoase are mama și eventual să stabilim niște schimburi de bulbi și frunze.
Să mai vorbim și noi de modă, tu.
Mi-am zis să dau afară tot ce mă-n-conjoară și apoi să mă caut în realități civile.

Totuși nu-mi pot ignora sentimentele, căci ele mă inspiră. Dacă aș scrie cu mintea, ce ați mai citi voi acu’ ?
Nu-mi pot bloca spontaneitatea, pentru că m-aș simți convențională. Ori vouă nu v-aș face asta, mă știți. Continuă să citești

“O cronică rimată” – François Pamfil

Digital CameraPe Maestru l-am cunoscut în august 2010 la 2 Mai, la pensiunea “7 Pini” unde mergem de cel puțin 15 ani.
Era acolo când am ajuns noi, gașca veselă și gălăgioasă…
Gazda noastră, Doamna Felicia Tănăsescu , ne-a făcut cunoștință cu el și cu prietena lui, Sanda Mitache.
Începea o vacanță inedită…

Curtea aceea este cel mai răcoros loc din 2 Mai, verificat ! Are 3000 mp, cu deschidere spre șosea dar și spre mare , la plaja nudiștilor.
Doar că în acea vară briza și umbra din grădină nu au putut face față caniculei timp de 2 zile, în care am suferit toți de năduf. Dar distracția a fost cu atât mai mare.

Sanda se agita să pună cearceafuri albe peste tot și să ne imbrace pe toți în alb lejer, ca să suferim mai puțin. Viziuni de artist scenograf, deh.
Desigur că unii preferau slipul și băile dese. Era vipie, nu am mai trăisem așa ceva în curtea aia. Dar nici de atunci. Bine că nu a durat mult.
Eu eram pasionată de furtun și elaboram ploi savante printre acele pinilor, pe gazon și pe pietriș, luându-mi uneori laude tip Stadionul Giulești, de la prietenii “recunoscători”. Continuă să citești

Maestrul François Pamfil

Francois Pamfil

François Pamfil pe terasă la Casa Cireșarilor – Poiana Țapului – foto Simoan aug 2010

” Circul stă la baza tuturor artelor” …așa spunea artistul.
Mehmet a luat o pauză de la autobiografia sa, pentru că este important să îi dedic Maestrului François Pamfil elogiul pe care îl merită. El a fost unul dintre primii lui prieteni și de-bine-doritori. L-a îndrăgit, m-a încurajat să-l adopt și mi-a inspirat numele motănelului, așa cum el v-a povestit în episodul “Botezul”.
Cuvintele nu-l pot cuprinde pe acest om. Maestrul…

Complexitate artistică, erudiție, cultură, imaginație, educație aleasă, spirit tânăr, viu, umor fin, subtil. Avea măiestria împrăștierii în mințile celor din jur, pentru ca apoi să se aștearnă în sufletele lor, cu anvergura zburătorului care a fost. Vibra molipsitor. Nu aveai odihnă spirituală în preajma lui. Totul era provocare la gândire și manifestare elevată. Nu greu, dar consistent. Continuă să citești