Inceput de weekend

Frezii pentru fete de la un Lord

Frezii pentru fete de la un Lord

Domnul Mehmet, “Motanul Intelept” cu care impart blogul, si-a tras un narav : ma trezeste odata cu gainile, care sunt si eu in situatia asta… ca vrea bobite. El are bobite in castron, dacat ca eu am sarcina sa-i girez micul dejun, mangaindu-l pe cap.
Asta ma tintuieste intr-o dilema, pentru ca nu stiu exact ce sa-i fac .
Pana sa rezolv problema asta existentiala, ma impleticesc buimaca spre bucatarie, ca altfel nu tace.
El este sef de coloana, ca nu cumva sa deviez de la traseul pe care mi l-a stabilit si pornim, echipaj de fraiera si felina , unul cu carmaci…
Este printre picioarele mele, ca pot sa-mi rup si gatul, cazand la intamplare cu capul de peretii vastului apartament.
In fine, ajungem la castronel, eu il mangai, el mananca sigur ca mama ( lui ) garanteaza hrana, iar eu revin in pat, in incercarea de a mai dormi un pic, ca afara e inca bezna.
Evident ca l-as putea ignora : dopuri in urechi, usa inchisa la dormitor, alintatura dincolo de ea si pa, ne vedem peste 2 ore.
Neh, nu merge, din cauza ca miauna si se jeluieste si sare pe pereti, de ne-aud vecinii.
Nu am cum sa las sa se intample asta, pentru cu sunt port drapelul linistii si respectului in convietuirea la bloc.
Asadar dilema rezolvata: ma face Mehmet cum vrea el.
Daca ii las bobite noaptea, cand el doarme, ca Mos Nicolae, ori aude si le executa pe loc, ori tot vine la mine, sa mergem amandoi la castron, sa vad si eu ce i-a adus Mosul, bla, bla.
L-am amenintat ca-l dau pe strada, ca-i pun plasturi la gura, ca il culc in bucatarie cu usa inchisa. Nimic !
A mai ramas sa devin tortionara si sa nu-l mai las sa doarma toata ziua.

In fine. In unele dimineti mai reusesc sa adorm.

Azi insa nu am reusit, asa ca am trecut la cratita :
– varza calita cu pept de ratusca cea urata. Simplu : varza murata, gata franjurata la punga de la Lidl; 4 piepti de rata tot de acolo, ceva grasime; troasc la vasul sub presiune, ca nu-mi place sa miroasa toata casa a mancare, plus ca se fierbe mai repede si mai usor. Acu e gata si dupa ce se mai raceste, tushti in cuptor , ca sa desavarsim arta culinara.
Repede, ca nu am invatat carte ca sa stam mult la bucatarie. Iaca, mai stam si pe blog.

Continuă să citești

Double standards

Discriminare  adica.

Azi dimineata am simtit asa, ca o relaxare, cand am vazut la TV ca uite dom’le, stiu journalistii astia si la politica externa. Nu mai stau doar pe parnaiabilii locali.
Acum, cand D-na Elena Udrea s-a retras sa-si scrie cartea, in conformitate cu trendul de prin aresturi, dau si ei atentie la gravitatea situatiei din Ucraina. Bun !

In fine, mare relaxare nu a fost, pentru ca am sarit dintr-un abis in altul. Mi-am zis insa ca si-au facut agenda, lista de prioritati si intram si noi in randul lumii, cand vine de informatii serioase.
Ca lasam can-can-urile pentru revistele de gen.
Ca Justitia isi pune basmaua la loc, peste ochi, ca nu-i mai este distrasa atentia de Breaking News-urile penibile si ca trece la treaba.
Ca in sfarsit bagam de seama la Ras-putin si la musafirii lui simandicosi, care dau sau nu dau la pace, ca nu-i de gluma, acolo mor oameni. La 3 Km de granita noastra din  Est…
Nicivo…incertitudine si aici. Asta era dimineata.

E clar : viata noastra este lipsita de concret, iar misterele sunt cu fiori horror.

Continuă să citești

Mascota Salonului Simonei

Picture 006Asa de bine dormeam …dar m-au trezit pentru sedinta foto  din “Salonul Simonei”.

Pai evident ca sunt mascota acolo, ca cine vreti sa fie ?! Hai, ziceti, cine ?!

Ma rog, am un portofoliu care ar face orice fotomodel sa se ofileasca de invidie, dar nu ma expun, pentru ca sunt un Lord, asa mi-a spus o vecina, care intre timp s-a stins…dar stia ce spunea.

Am si eu principiile mele. Raman pour les connaisseurs.

Va torc cu drag, dar numai daca veniti la taifas.

Va astept  ,” imi e dor de dumneavoastra, ca unui zid de o fereastra “.

Mda, de-aia imi zice “intelept”…

Mehmet – mascota oficiala

Generatii – partea a doua

“Sunt mandra ca sunt romanca” *, in “Romania lucrului bine facut”**.
“Traiesc si bine”***, adica ce sa mai ?!

Practic ma supun sloganelor de mai sus, fie ca le-am votat, fie ca le-am injurat.
Totusi, doresc schimb de locuinta in Bora- Bora, sau altundeva unde sa nu existe decat cele 5 elemente : pamant, lemn, apa, foc, metal. Necombinate, ca m-am saturat de combinatii.

Ieri am abordat subiectul “generatii”. Ce curaj !

Pai daca eu, om in toata firea si cu ceva pretentii, privesc nauca astazi in jur si caut o cale de scapare din hatisul asta, din care nu mai inteleg nimic, copiii ce sa mai inteleaga ?
Cred ca ne-au depasit in dezamagiri. Noi am inghitit de frica oranduirea comunista, dar astia mici in ce sa dizolve basmelile noastre ?

Continuă să citești

Generatii – partea intai

“Citim ca sa aflam ca nu suntem singuri” – Clive Staples Lewis.

Gradina Mare - Braila septembrie 2013

Lumini in Gradina Mare – Braila – Stilsimona septembrie 2013

Asta suna frumos.
Eu scriu ca sa cititi si sa va asigurati ca nu sunteti singuri, nu in salonul meu.
Am insa o problema : zilele acestea nu vreau sa ating nici macar cu o virgula temele actuale din Romania.
Dom’le, parca am fi inventat noi politica. Nu mai este loc de nimic altceva.
Parlament, DNA, SRI, mascati… cam atat.
Nu dau si nume de persoane, pen’ ca m-am apucat cu mainile de balustrada autocenzurii si nu-i dau drumul nici cu ruga sfanta.
Nu vreau sa injosesc ideea de la care am plecat cu blogul in lume.
Acum, daca mi-as musca limba cea despicata, m-as otravi in sarcasmul veninos ce-mi involbureaza ipotezele, cand vine vorba de …

Ce ziceam ? Neh, neh ! Embargou pe subiect, pana ne lamurim, pentru ca nu mi-e clar*.

Asadar sa vorbim despre orice altceva. Sa fugim !

La noi fuga de realitate nu este un drog, ci un antidot. Ma refer la realitatea prezentata, nu la cea traita. Fac precizarea asta, pentru ca multi le confunda amarnic si pagubos.
Genialitatea noastra consta in a ne baza pe propriile simturi si puteri.

Hai ca mai putem !!!

Sunt afectata acum de o poveste adevarata pe care am auzit-o chiar azi. Pe bune !

 Nu v-o spun, pentru ca nu este a mea. Dar voi conjuga cateva verbe in continuare, picata in tema asta vasta, anume temerea disparitiei spiritului intr-o fictiune planuita de altii.

Continuă să citești