- Peisaj de toamnă – foto Simona
Întrebare
3
Arhive lunare: februarie 2015
Mehmet – Autobiografie – I
Partea I – Botezul
Trebuiau sa poarte un nume – Marin Sorescu
“Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.”
……………………………………………………………………………………………..
Stăteam undeva unde era cald si bine, când deodată au inceput niște zgomote bizare, agitație, muzică, râsete. Ce-i asta ? Evident, curiozitatea a fost primul meu sentiment.
Am zărit o luminiță la capătul unui tunel și am ieșit, să văd care-i treaba.
Mare lucru nu am văzut, că era orbitor. Nu romanul lui Cărtărescu, ci soarele. Numai la cultură vă e gândul, of !
Dar era cald și veselie.
Mehmet – august 2010 – 2 Mai
Mai târziu am aflat de ce: m-am născut la 2 Mai, exact pe data de 2 mai 2010, pe cînd oamenii își petreceau vacanța acolo.
Nu am ieșit din spuma mării, deși de ea amintește blana mea, și nici din gloanțe rătăcite, cum este povestea aia spusă de Mami Simona pe blogul nostru.
Odată ajuns pe lumea asta, m-am prins repede că nu-i un trai prea dulce printre semenii mei.
Existențialismul are charmul lui, indubitabil. Decât că eu am o noblețe ancestrală, care mă reține de la luptele pentru ciolan, așa cum îl văd redus azi cam la toate ființele.
Având maniere elegante, am știut că destinul trebuie să-mi fi rezervat altceva, mai rafinat.
Geniul este neutru
- “Nu mă uita !”
- Foto Simona -Poiana Țapului – aprilie, oricănd
Poate credeați că mi-am abandonat blogul încă din fașă, ca să fug cu vreun site.
Nici vorbă. Doar că mi-e geniul năucit de realitățile vieții și nu-l las să scrie în condițiile astea, pentru ca riscă să se compromită.
Un geniu, două genii. Așadar geniul este neutru si asa trebuie sa rămână.
Al meu acum postește. Să se mai limpezească dosarele, să mai vedem cine pleacă, cu cine / ce mai rămânem.
Noi le-am zis la Referendumul din 2007 : măi băieți, mai răruți ! Cam vreo 300 de culeși ne-ați ajunge și într-o singură cameră, dacă sunteți amabili. Adică Parlament Unicameral.
Au înțeles ? Nu ! Uite că acum se reduc pe cale naturală. Dar procesul acesta cere răbdare, nu-i așa ?
Continuă să citești
Glontul
Era prin ianuarie 2004.
Mass media mai relaxata si mai rara, nu ca acum.
PRO – TV-ul ducea greul.
Scosesem si o vorba : “sa nu ajung la Stirile de la ora 5…”. Jalnice, stiti .
Aud o stire categoria bouche bee.
Va rog sa va imaginati ca pe un desen animat tot ce va voi povesti si sa ma credeti pe cuvant de onoare ca aceasta stire a fost data pe bune, de Andreea Esca, sau nu mai conteaza de care dintre zanele de acolo. Nu fabulez.
Stirea deci : “ o femeie a fost inseminata de un glont si a nascut dupa 9 luni o fetita de 2,5 kg.”
Am muscat aerul de mai multe ori, ca sa nu-mi inghit limba.
Cum ar fi fetelor sa te duci la mamucuta si sa-i spui ca te-a lasat grea un glont ?!
Ar zice femeia pe buna dreptate : “Da’ mai sunteti multe draga ?! Ia doua palme de la Mami si zi-i pe bune, cine-a fost !?”.
S-ar jigni oricine la bunul simt cu asa poveste. A mers o data, dar pana cand ?!
Nu, stati, ca nu ne-au lasat stiristii nelamuriti, cu sprancenele in crestet , cu ochii scosi din orbite si cu palmele luate ! Au adaugat explicatii stiintifice, facand chiar o piramida dispretului fata de platitorul de cablu tv. Noua adica.
Iaca faptele.
Era razboiul din Bosnia si o asistenta medicala, nu stiu ce etnie, dar virgina de felul ei, mergea si ea pe o strada pe acolo.
Cum mergea ea asa, s-a iscat o lupta in zona. Cu impuscaturi, nu cu buzdugane sau cu arcuri cu sageti, ca asa poate nu mai aveam ce povesti. Desi mai poti sa stii !?
Siaj
Siaj – Foto Simona – Delta Dunării – august 2014
Scriu prea mult ? Ha, ha ! Pai sa va distribui semne de carte ! Prietenii mei, am stilul “oral”: scriu ca si cand as sta cu voi la taifas in salonul visurilor mele. Imi imaginez ca sunteti in fata mea, pentru ca altfel nu as putea sa leg nici doua propozitii.
Ma adresez voua, care stiu ca ma cititi cand si daca aveti chef.
Nu pot sa scriu cu gandul de a fi originala si de a impresiona un public.
Daca m-as apuca sa scriu “profesional”, m-as pierde. Nu am morbul comercial, desi sincer, mi-ar prinde bine.
Pot doar sa vorbesc cu voi, explorandu-mi sufletul, experientele si trecand totul prin starile de moment, in stilul meu.
Sper doar sa las in sufletele voastre siajul pe care il vedeti in fotografia asta, facuta de mine in Delta. Sa va incante pe moment si apoi sa se piarda in zarea amintirilor placute. Apoi, poate sa reveniti in arca mea ?!
Ma rog, in salon…
Uite, astazi v-am dat pauza, ca sa ma ajungeti din urma…
S i m o n a