Generatii – partea intai

“Citim ca sa aflam ca nu suntem singuri” – Clive Staples Lewis.

Gradina Mare - Braila septembrie 2013

Lumini in Gradina Mare – Braila – Stilsimona septembrie 2013

Asta suna frumos.
Eu scriu ca sa cititi si sa va asigurati ca nu sunteti singuri, nu in salonul meu.
Am insa o problema : zilele acestea nu vreau sa ating nici macar cu o virgula temele actuale din Romania.
Dom’le, parca am fi inventat noi politica. Nu mai este loc de nimic altceva.
Parlament, DNA, SRI, mascati… cam atat.
Nu dau si nume de persoane, pen’ ca m-am apucat cu mainile de balustrada autocenzurii si nu-i dau drumul nici cu ruga sfanta.
Nu vreau sa injosesc ideea de la care am plecat cu blogul in lume.
Acum, daca mi-as musca limba cea despicata, m-as otravi in sarcasmul veninos ce-mi involbureaza ipotezele, cand vine vorba de …

Ce ziceam ? Neh, neh ! Embargou pe subiect, pana ne lamurim, pentru ca nu mi-e clar*.

Asadar sa vorbim despre orice altceva. Sa fugim !

La noi fuga de realitate nu este un drog, ci un antidot. Ma refer la realitatea prezentata, nu la cea traita. Fac precizarea asta, pentru ca multi le confunda amarnic si pagubos.
Genialitatea noastra consta in a ne baza pe propriile simturi si puteri.

Hai ca mai putem !!!

Sunt afectata acum de o poveste adevarata pe care am auzit-o chiar azi. Pe bune !

 Nu v-o spun, pentru ca nu este a mea. Dar voi conjuga cateva verbe in continuare, picata in tema asta vasta, anume temerea disparitiei spiritului intr-o fictiune planuita de altii.

Cred ca oamenii sunt pe cale sa-si piarda instinctele naturale.
Propriile descoperiri ne-au inchis intr-un cerc vicios, in care libertatea ne este discutabila.
Am afirmat cu multi ani in urma, ca suntem contemporani cu oameni in diverse stadii de dezvoltare.
Nu suntem egali. Nu am evoluat la fel. Nici nu aveam cum. Am evoluat exponenitial prin tehnica, dar emotional suntem primari inca.
Atat timp cat pe aceasta lume vor muri oameni, omorati de alti oameni, nu conteaza din ce cauza ( excluzand acidentele nefericite ) putem noi sa facem din Marte statiune belneo-climaterica, ca tot degeaba. Pentru mine !
Fara sa fiu presata de vreo teorie a conspiratiei, cred ca ne bazam prea mult pe tehnica cu tot ce inseamna ea si asta ne face manipulabili si debili.
Fac parte din generatia care a rasfoit o carte si nu a avut decat 2 ore pe zi de televiziune.
Nu vreau sa ne intoarcem acolo. Nici nu vreau sa-mi mai amintesc de gheata de pe pereti si de lumanarile din fiecare seara, cand se oprea curentul. De gajaitul Europei Libere de unde asteptam vestea. Mda, am asteptat mult, dar nu in zadar.
Totusi cred ca noi datoram acelor vremuri discernamantul pe care il avem acum.
Cand luam o informatie, avem o baza de date sigura, ante-internet sau mass media mercenara, cu care o prelucram.

Un adolescent de azi, care isi ia comentariul la Lb. Romana de pe net, fara sa citeasca romanul din programa. Care scrie pe “mess” cu prescurtari ingenioase altfel ( o fi esperando deja ! ) si care vede la tv “modele” tunate, botoxate, idioate si pline de bani. El ce realitate are ?
Isi vede proful cu catuse, colega de banca pe video chat erotic si prietenul in coma de la etnobotanice… Interlopul cu una clasa primara in Mertzan, alesii in zeghe…
Ce sa-i spui, spre ce model sa-l abati ?

Recunosc, sunt retorica.
Are realitatea lui, asta, in care trebuie sa traiasca, in care traim cu totii.
Noi trebuie sa digeram conflictul dintre generatii si sa incercam, delicat, sa transmitem ce avem mai bun.
Sa fim toleranti, iubitori, rabdatori si cu abilitatea omului evoluat, care are geniu si discernamant, sa comunicam.
Sa comunicam, pentru ca avem ce invata unii de la altii. Totul este sa recunoastem asta si sa renuntam sa mai intoarcem raportul doar in favoarea noastra, punandu-ne pe un soclu al senectutii si abuzand de vasalitatea parinte – copil, matur – tanar.
Cred in tineri, am invatat multe de la ei si nu vreau sa-i pierdem, stand intepeniti in paradigme.
Hei, ei sunt creatia noastra si suntem responsabili de ea.
Nu-i putem judeca pentru ca nu traiesc ca in vremurile noastre.
Sa ne adaptam cu totii traind in armonie. Sa dam si sa nu mai cerem.
Am putut noi sa fim feriti de erorile, suferintele si caderile prin care am ajuns aici ?!
Nu ! Ele ne-au intarit. Am avut candoarea si bucuria tineretii , care le-au amortizat, pentru ca asa e viata.
Ne nastem cu instinctele perfecte, dar societatea ni le amorteste.
De ceea ce plangeam sau eram terorizati candva, radem si glumim astazi, daca nu au fost cumva tragedii implacabile.
Trecem prin timp si el ni le valorifica pe toate.
Avem destule pe cap, cu alte minoritati inventate. Nu trebuie sa ne mai trezim si cu alta, spunand “tineretul din ziua de azi!”.

Va urma…

*Pentru ne-connaisseurs, azi, acum, se dezabat in Parlament cele 6 ( sase ) cereri de shugutzare a Elenei Udrea. De-aia zic tic, dar tac.

PS : cred ca ar trebui sa pun tot acest blog intre ghilimele, pentru ca intotdeuana m-am temut sa nu plagiez. Nu as face-o cu buna stiinta, dar stiu si eu cu ce mi se amesteca ideile, inspiratiile !?

Ți-a plăcut? Răspândește-l!

Lasă un răspuns