Domnul Doctor Isvoranu zice că Mehmet e gras…Nu este singurul care afirmă asta…
Vai, dar se poate ?! E numai bine copilu’, doar că e alb și albul mărește…E și înalt, adică respectă proporțiile, nu ?!
În fine, pentru sănătatea lui, a trecut la dietă de muuultă vreme.
Are pahar gradat, 40gr bobițe / zi, distracție mare și degeaba, ca la oameni.

Azi așa, mâine așa, dăcât că am impresia că bobițele alea conțin ceva pentru poftă de mâncare, că Meme le cere într-una , de m-a zăpăcit !

Îi explic degeaba că aia e porția pe o zi și se împarte în 4 și gargară de-asta ! El cere, mă ceartă, miaună prin casă, că mi-e că vin cei de la Protecția Animalelor să mă pună sub acuzare că-l maltratez. E un război psihologic, care numai mamă să nu fii !

Dar iată că alt inevitabil s-a produs : de vreo 2 zile, Lordul ăsta, care în viața lui nu a stricat și nu a furat nimic, s-a prins că poate să se ducă singur la sursă și să ia ce-i aparține. Boabe ! Că foamea te învață drumul haiduciei.
A avut unele tentative nereușite, până azi. Eu, deși am văzut ce tendințe are, nu le-am întrerupt din pornirea lor naturală, pentru că-l vreau descurcăreț și am vrut să văd ce poate. Am văzut, cum să nu !?

Azi l-am amețit, ca de obicei că : nu-ți mai dau până nu stai cuminte să-ți pun picăturile în urechi – că și-a făcut rost de otită – ; că ce-ți mai rămâne Meme până diseară, dacă mănânci acu’ tot ; că vrei să fii suplu și nu știi…Nimic, el p’a lui, eu p’a mea.
M-a tot urmărit prin casă, s-a lingușit, mi-a clipit cuceritor, a țipat. Tot repertoriul. Eu stâncă, pe prescripție. Nu am cedat, că e spre binele lui, nu-i așa ?

Eram prin camera mea și am auzit la un moment dat, dinspre bucătărie, zgomot de pahar de plastic căzut. Hait !
Mi-am dat seama că a fost dată o lovitură și m-am teleportat la fața locului, pregătită cu tehnică de înregistrare, să am dovada cănd voi chema DaNA-ul.
Restul puteți vedea în imagini grăitoare pe e-mail, sau pe pagina mea de Facebook, pentru că aici, pe blog, nu încap filmele…

Încap poze cu Mehmet care se ascunde de mine, că l-am învățat Ascunsa și are o imaginație debordantă. Cât despre camuflaj, să nu mai discutăm. Stalone în Rainbow era tiră în junglă, față de Mehmetele prin casă… Întreb disperată unde e Mehmet, aoleo, aoleo ! El nemișcat. Dacă mă prefac că uit de el, scâncește discret, ca să reiau căutările disperate.

De-acum îl las să se ducă la Pet Shop să ia masa, în compania Princesse-ei, o abonată de acolo și a lui Mișu, veteran în zonă. Se aude Dom’ Doctor ?!
E descurcăreț, a dovedit, mi-am luat de grijă cu el.
Dar măcar el a luat din bobițele lui, nu ale altuia, a se consemna în raport. Nu e hoț, e viteaz, e un motănel haios și deștept. Nici nu a măncat tot ce era acolo, față de bipezii care ne defilează azi cu cătușe și care nu se mai satură.

Voi reveni curând la grija lu’ Dabija, să vedem ce comori mai au Monte Triștii prin cimitire și drișcuieli.

Azi e luni și le-am dat pauză.

S i m o n a