E blat !

20151113_135410

Pusă în operă de Dorel, cel mai tare-n furtunel.

Fix acum o lună, îl plimbam cu mașina pe tatăl meu de 94 de primăveri, pen’că-i place. Șofam calm, frumos, cu ambele mâini pe volan la locul reglementat, privirea la 360 gr. din 6 în 6 sec, etc. Deh, am diplomă luată și de la Școala lui Titi Aur.  Pe bune,  așa a vrut compania la care am prestat .
Am intrat pe centura Brăilei natale, cu gânduri bune, pașnice…Soare, senin, superb ! Conversam cu Papa lejer, ce să zic, frumos !
Am văzut că vine o cisternă din față. Și ce dacă ?! Așa e în trafic, nu ? Da, dar taman în dreptul meu i s-a desprins lu’ Dorel un furtun dur și mi-a nimerit parbrizul. Bine tras ! Punct ochit, punct lovit !
Nu am făcut decât să-mi îndes un pic capul în gât, am frânat ușor, am tras pe dreapta și am pus avariile.


Am privit galeș în retrovizoare. Dorel era pe calea lui, fără să dea semne că a simțit ceva. A oprit el undeva, departe, și-a adunat scula și dă-i înainte, că avem grafic !
Tata nu prea s-a prins ce s-a întâmplat, necum să-i ia numărul de la mașină Dorelelui. Eu nici atât nu am avut timp de numere.
Na, ce te faci Simono ?! Nu a văzut nimeni incidentul. Eu James Bond nu sunt, ca să întorc pe-o roată și să fugăresc alte mașini, că tocmai asta ne-a explicat Domnu’ Titi să nu facem. Așadar am sunat la 112, ca tot bizonul care dă și la stat și la privat și de-acum la tot cartierul.
Am recitat pățania. M-au transferat la Poliție și am repetat-o, na, să n-o uit. Domnul m-a întrebat dacă i-am luat numărul cisternei… Bine, și-a făcut datoria, nu-i fac vină. Că altfel ce cretin sună să reclame o belea și nu începe cu “mașina cu nr. x mi-a spart parbrizul !” ?
Cum să-i iau numărul, oameni buni , când eu aveam doar instinctul de conservare activ și am salvat cel puțin două vieți, pe-a mea și pe a lui tata ?! Că nu are sens să speculez aici ipoteze, ci spun doar ce am făcut, nu ce puteam să pățim.
În clipele alea trebuia să întorc capul după Dorel, să-i iau toate numerele, inclusiv de la RCA. Poate și de la bască ?!
În fine, am urmat calea legală, în virtutea care este.
L-am dus pe Papa acasă, apoi m-am prezentat la Poliția Rutieră, să mă auto denunț.
Declarație, schițe, suflat în fiolă. Păi da, că pe mine m-a adus barza și dacă aș fi avut ceva alcool la bord, direct la poliție m-aș fi dus, să mă predau. Dar ăsta este protocolul, am înțeles , nu m-am zbătut. Că întreabă asiguratorul și na, să dăm bine la toate rubricile.
Ei, asigurații mei, la asigurator am vrut să ajung, dar am luat-o pe centură întâi.
Așadar m-am dus cu steluțe în priviri, rămase de la epoleții simpaticului de la Poliție, la, la… da, la Asirom frate, unde cotizez CASCO complet de ani de zile și n-am avut niciodata nevoie de el, că am avut noroc !
Acolo oamenii drăguți mi-au explicat protocolul , ca la blonde .
Suni la Call Center și spui pățania.
Păi zic, banii nu i-am dat la Call Center.
Nu, dar așa se face ! Adică acolo plângeți banii pe care ni i-ați dat, am înțeles eu instant.
Bine, zic, dați-mi să-i sun.
Păi nu avem voie.
Pardon ?!
Da, nu poți suna de la noi, nu avem telefon pentru așa ceva.
Am mușcat aerul de câteva ori, mi-am luat adio de la milioane de neuroni, jertfiți în lupta cu absurdul și am plecat acasă, asigurată cum sunt, să sun la Mr. Call.
Știam că iar trebuia să spun povestea, ori pentru asta aveam nevoie de confort, intimitate și telefon la liber … Dacă ar fi fost cu fise, uau !
Evident că am reluat textul. A cincea oară în ziua aia. Socotiți și singuri, că aici este interactiv, da ?! O dată la 112, o dată la Poliție oral, apoi la Poliția Rutieră oral și scris, apoi la asigurator oral, apoi la Mr. Call oral, scris și proba practică..
Am primit glas dulce, armonios și empatic de la Mr. Call. Balsam, pe bune. Sunt aleși acolo, cred că au făcut canto ceva.
M-a compătimit sincer, știa el ce știa, apoi mi-a trimis un formular și o programare, ca să mă duc eu la inspectorul de daune. Și repet, nu am dat în tata niciodată ! Am dat bani grei pe CASCO ani de zile și acum mi-am luat viteză, când a fost nevoie să folosesc asigurarea mea cea completă.
Ok, am mers încotro bate vântul și a doua zi m-am prezentat regulamentar la Dl. Inspector. Acesta, plătit fiind din banii dobitocilor care se asigură, m-a tratat de parcă îi venisem din partea vreunui ONG pârât, să cer bani pentru un caz special de boală , adică la furat. Distant, rece, profesional, ce salariul lui !?
Zice : păi de la Poliție nu aveți decât Autorizația de Reparații, nu v-au mai dat nimic altceva ?!
Îhîm !
Păi cum, nu v-au mai dat și altceva ?! Insista adică.
Ba mi-au dat, am zis în gândul meu, dar am făcut cornete, să le suflu prin țeavă spre gâtul…-tii !
Din fericire cu glas tare nu am zis ce am gândit, ci : nu domnule, v-am dat tot ce am.
Ah, păi și copie după declarația de la Poliție ?!
Nenea, mi-a zis simpaticul de acolo că nu am nevoie “dăcât dă autorizație “. Am vrut să iau o copie de la declarație, dar ăia-s băieți săraci nu au “xerox”, că de unde, când avem de hrănit girafe la Cotroceni și girofaruri la Patriarhie ? De unde să-ți facă Poliția copie la ceva ??? Ce coloana lu’ Oprea vrei de la mine ??? Se copiază doctorate, nu declarațiile lovitelor în parbriz. Pe ce lume trăiți ? Ah, da, tot pe asta.
Dar, și aici mi-am scos la iveală dibăcia intuiției feminine, am făcut eu poze la declarație și iote, sunt în telefon. Descărcăm și iaca, am ce vroiați și am prevăzut!
Ah, nu lăsați, nu e nevoie. Omul este instabil, mi-am suflat în ureche, iartă-l !
Vai domnu’, dar insist, ați zis că trebuie !
Nu, nu e nevoie.
Bine , zic, dar să nu avem discursuri că lipsește ceva de la dosar.
Nu. Scrieți aici cum s-a întîmplat.

Păi e scris, uite, a scris colegul Call ieri și apare …de ce să reiau ?

Dacă vreți despăgubire, mai scrieți, dezvoltați !

Nu pot nici eu să transcriu tot ce mi-a trecut prin cap și mi s-a oprit în gât. Suntem oameni cu școală pe-aici ! Am scris, că ce era să fac ?! Suntem la pixul lor, pe care noi îl încărcăm cu pastă…

Am stabilit apoi la ce service să mă duc. M-am dus, am descărcat actele și m-am așternut cu răbdare pe sfânta așteptare.
După vreo câteva zile, m-a sunat domnul de la service, să-mi spună cu blândețe, că asiguratorul dorește declarația mea de la Poliție…M-am prins, am fost distribuită într-un film cu proști, Candy Camera, de-astea !
Păi și cine-l oprește să (și)-o ia ?
Păi nu, că o vrea de la dumneavoastră !
Ah, ok , cu toată dragostea ! Da’ un spălat pe jos pe la sediul firmei nu dorește domnu ‘ ? Cu mine, da !
Ha, ha, ha, ce ne mai distrăm ! Adică îmi fac dosarul tip self service, sau cum ?!
Zic, vitează nu oricum : am pozele, v-am spart ! Vi le pun pe e-mail și dacă asiguratorul îmi mai cere ceva și nu-mi dă drumul la dosar, mă duc la Protecția Consumatorului . Da frații mei întru asigurări, sunt nesătulă, ce vreți ?! Știu că și ăia te iau de bandit, dar merită încercat, pân’ ne facem…de …hai, completați, că este interactiv, v-am spus doar !
Zis și făcut, ca Făt Frumos ! Le-am trimis și poza cu declarația.
Am centrat, am dat cu capul și până în acest moment nu m-a mai sunat nimeni în legătură cu speța. S-a pierdut mingea-n văzduh ! E blat !

Că și dacă mințeam mioritic și spuneam că așa am gasit-o în parcare, săream Poliția, dar tot în vrăjeala asiguratorilor mi-aș fi consumat energiile. Am gândit și procedat cinstit, spunând adevărul, ca să se știe ce se mai poate întâmpla pe șosele.

Acum mai fac răbdare, nu-i sun, că-mi dăunează grav sănătății.

Am decis cu bruma de înțelepciune acumulată, să-mi dozez nervii. Că la viața mea mai sunt și alte teme, așadar pe rând, dozăm , prizăm nevrozele, că nu vrem la cămășuță cu mânecuțele legate la spate.
Mașina merge, nu asta e problema. Viața și ea merge, normal. Bine că m-am asigurat , ca să am și adrenalină.

Azi am vrut doar să sărbătoresc cu voi, prietenii mei dragi, o lună de la clipa în care îngerașul meu m-a ocrotit și pot să vă scriu aceste rânduri.

Ah, și să nu uit : CASCO ? Mai facem, este foarte, foarte bun, indicat și vi-l recomand. Nu luați în seamă zâmbetul meu tâmp și nici pumnii strânși. E de la încălzirea globală, sau de la Codul Fiscal, nu contează.
E bine să le dăm asiguratorillor ani de zile bani mulți și munciți, inclusiv lu’ Asirom unde mi-am dat eu doctoratul în tâmpenie, iar când trebuie să ne facă o reparație de o mie de lei, să nu-i deranjăm, că nu merită, zău. Ei se bagă la chestii grele, adevărate, nu la pârâciuni. Ne reparăm singuri, ei doar să ne aburească .
Am decis să-mi pun un autocolant cu o reclamă de-a lor pe crăpăturile de la parbriz, din respect și recunoștință, nu știu exact în ce ordine.
Este o vorbă românească, cum altfel !? Că numai românii experimentează auto-violul, nu-i așa ?! Nu, nu aia: “și cu slana în pod și cu sufletul în rai”. Ați vrea voi ! Este aia : “și bip și cu banii luați”. C’est moi !
Măcar de la cotizația de la UTC te mai alegeai cu o excursie, un cadou de Crăciun, ceva .
De la neamurile astea proaste și falimetare de asiguratori, cărora le dai bani grei anual, nu te alegi cu nimic.
Stai și te uiți la pagubă și zici : măi, dar cât de imbecil pot să fiu ?! Atât !

S i m o n a

Ți-a plăcut? Răspândește-l!

2 păreri la “E blat !

  1. pui mic ….ca sa nu zic galbenush….. eeeeuuu am doua dosare de dauna ….unul la tiriac si cel’lalt la city insurance…..unul pt o aripa stearsa de unu ce exersa mersul cu spatele ……pe tziriacul meu ca el era la unii ce nu plateau si gata ….cel de al doilea de la o usa ….un taximetrist prea grabit sa se mai cramponeze de o prioritate …..
    primul este de un an si ceva ….urmatorul de 4 luni … ei insa luni bobelu duce masina la un service de baieti buni …preteni car va sa zica si imi dau si masina la schimb …ca suntem amici …
    asa ca mai ai de asteptat ….sauuuuuu cauti pretini la service sa se ocupe ei ….

    • Am înțeles cu capul acest șmen și mi-au mai spus și alți pățiți că așa merge făbricuța. Dar am plăcerea să-i descalific pe unde pot și cum pot. Evident că s-au descalificat și singuri, dar mă întreb în hăul meu, ce au de zis de exemplu, producătorii de automobile. Pen’că eu una sunt convinsă cam 75% să nu-mi mai cumpăr mașină. Mă costă mai mult decât cheltuiesc eu pentru persoana mea dragă și-mi dă bătăi multiple de cap. Bine, nu fieru-i de vină, ci golanii care profită că-l ai. Ah, și ca să fie peisajul complet, RCA-ul mi l-a făcut așa zisa brocheriță, da, la Astra. A zis că-mi caută mai ieftin. Zic ok, bun mai ieftin, dar să nu am probleme. Vai de mine, dar se poate “măi doamnă”, oameni serioși. Îhîm !. Așadar acum, dacă Doamne ferește ating eu vreo cisternă, mă bate Dorele cu furtunul, până îmi bagă și restul de 25 % convingere în cap, că-i mai bine cu mijloacele de transport în comun. Mai citești o carte, te mai doare pe la bască, de-astea !

Lasă un răspuns