Kicasso

Van Gogh - Starry Night

Van Gogh – Trilogia Starry Night – copii din colecția Simona – originalele or fi la Vâlcov

Oameni buni, Darius Vâlcov vroia să-și termoizoleze casa și s-a gândit cu capul că cele mai bune sunt pânzele alea, Renoir, Picasso, Grigorescu, Tonitza…
Polistirenul este depășit și la o casă mare, cu Lavinia Șandru în ea, nu pui orice jeg pe pereți, că te-ar eclipsa. Bagi îndărăt . Para îndărăt .
Cărămizile de bani tot pentru așa ceva erau. Construcții ! Haurul ?! Păi să poleiască tronul doamnei, din care să ne declame ea cum e cu corupții și ce rău fac ei țărișoarei.

Ipocrita de Lavy, cum mușca ea aerul și nu numai, când punea corupții la zid. Când colo, na, ea avea zidurile căptușite cu averi de regină de sec. XVIII. Da’ poate că nici nu știa, ocupată fiind cu gospodăria. Pot să cred, că sunt adusă de barză și  “îmi e murgul vită mută”, vă privește și v-ascultă… ‘ți-ai beciurilor de ordinari nesimțiți ! Ne țineți de imbecili și noi tot mai credem că ne facem bine, cu voi pe toate posturile și în toate posturile. Continuă să citești

Măscărici de milioane

Splendoare 2

Florile Mamei – foto Simona

Mă gândeam să scriu ceva fără legătură cu balul mascat cu care ne delectează DNA-ul.
Bunăoară o amintire, sau o rețetă de îngrășat, că de slăbit sunt pe toți biții și tot degeaba.

O metodă de camuflat cearcănele , sau de tratat depresia. Să vă arăt ce flori fumoase are mama și eventual să stabilim niște schimburi de bulbi și frunze.
Să mai vorbim și noi de modă, tu.
Mi-am zis să dau afară tot ce mă-n-conjoară și apoi să mă caut în realități civile.

Totuși nu-mi pot ignora sentimentele, căci ele mă inspiră. Dacă aș scrie cu mintea, ce ați mai citi voi acu’ ?
Nu-mi pot bloca spontaneitatea, pentru că m-aș simți convențională. Ori vouă nu v-aș face asta, mă știți. Continuă să citești

Panaceu istoric

Măr nins Casa Cireșarilor

Măr nins “Casa Cireșarilor” Poiana Țapului – foto Simona

“Dreptate, ochii plânși vor să te vadă”. Așa a scris pe ziduri un băiat deștept și inspirat în timpul agitației din dec ’89. Între timp ni s-au uscat lacrimile, dar ne pulsează jugularele de revoltă, nervi și silă la toată parada asta de dosare.
Trebuie să iasă la rampă, în huiduielile noastre tardive, toți făcătorii de scamatorii, de la revoluție încoace, nu doar ăștia din ultimii 10 ani. Mineriade, contracte făcute în ciuda intereselor noastre, fonduri europene și alte șmenuri care ne-au lăsat logica mută și buzunarele goale.
Justiția este și oarbă și legată la ochi. Exagerat deja ! Dacă tot e oarbă, de ce să-i mai pui și basmaua pe ochi ?! Adică din start nu am fost siguri pe balanța ei. Continuă să citești

Intrusa

…răspunsul meu pe blogul Nașu TV al lui Radu Moraru. Nu e prima dată când îmi bag nasul, că nu mă pot abține.

Măr înflorit la Casa Cireșarilor din Poiana Țapului

Măr înflorit la “Casa Cireșarilor” din Poiana Țapului – în orice Mai…Foto Simona

Acum zice că Sebi Ghiță s-a detonat și că bla, bla, citiți acolo dacă vreți, că ne iau americanii banii de la Microsoft. Am patriotismul în erecție acum, na.

Am scris acolo cele de mai jos :

Vorba cântecului “Hotel Cișmigiu” al formației Vama Veche :”americanii-s de vină…”. Păi vin ei și flutură sume de-astea pe la nasul “ultimei țări” din Europa și ăștia ce să facă ?! Oameni sunt și ei, au nevoi, ce mare lucru ?! Au pus boticul la șpăguța, că când te mai întâlnești cu așa Pleșcoi, pardon, pleașcă?! Continuă să citești

„…a început să mă apuce sila…”

Nu știu alte popoare cum sunt, dar al nostru, care poartă laurii geografiei și ai năravurilor năvălitorilor și tăvălitorilor care l-au finisat la mentalitate, are geniu, geniali și “geniali”.
Unii sunt clasici universali. Spuneam deunăzi că dacă „O scrisoare pierdută” ar fi fost scrisă ieri, nu ar fi fost mai de actualitate ca astăzi.
Avem printre clasicii geniali si pe Marin Preda. Dureros de actual și el prin operele sale.
Nu știu dacă se face așa ceva pe un blog, dar cum sunt non-conformistă, fac ce simt și vă dau mai jos un link din „Cel mai iubit dintre pământeni”.

https://www.youtube.com/watch?v=SW7mtH-Xwbw

Frumos, nu ? Ce s-o fi schimbat pe aici ?! Ah, desigur, putem vorbi în gura mare tot ce ne taie capul, fără autocenzură, fără jenă, fără sens. Cum o fi, că nu ne deranjează nimeni. Și da, uite că mulți iar devin colaboratori, că le mai taie din pedepse dacă ciripesc. Onorabilii de ei ! Unii si-au tras și beizadelele complice, iar acum, hai cu cenușa-n cap ! Cine să vă creadă !? Continuă să citești