Cod Roșu

 

 

Foto Simona - dec 2016

Cod Roșu – Foto Simona – dec 2016

Iar o ținem pe stânga ?

Doresc să le mulțumesc și pe această cale celor care s-au folosit de dreptul constituțional de liberă exprimare la alegeri și au decis, din motive pe care le respect, să NU voteze.

Că unii au murit pentru ca noi să avem acest drept, este irelevant. Sau degeaba, cum este viața însăși pentru mulți. În fond, face fiecare ce vrea!

Asta este ceea ce se aplică din ce în ce mai toxic din democrație.

Oameni buni, bine că NU ați votat, zău așa.

  1. Nouă, care am votat, la ce ne-a folosit !? Eu una cred că-s daltonistă … Oricum, pedalez fără lanț din ’90 încoace, așadar nu mă surprinde rezultatul, ci un pic disproporția. În rest m-am obișnuit. Am ajuns la concluzia că dacă Ceaușescu ar candida, ar bate la mica PSD-ul. Este singurul care ar putea-o face. De-aia l-au și scos de pe liste….
  1. Dacă ați mai fi votat și voi, imprevizibili cum suntem, poate că acum am fi avut harta roșie cu totul. Așa că mai bine stați acasă și mai înjurați, ca și noi, încă 4 ani.

Da, tot aia este dragii mei, recunosc cinstit !

Păi da, că și cei care au „câștigat” înjură. Continuă să citești

Editura DNA

100_9132

La stuf… Delta Dunării – foto Simona – aug 2014 Aici nu era timp de scris prin anii ’50

 

„A scrie înseamnă a domoli gândul…” – Petre Țuțea…

Practic ne-am dat culturii, ce să mai zic ! Avem mai mulți scriitori decât cititori.

Așadar noul curent literar pe care Monte Triștii l-au creat prin închisori, le-au domolit gândurile. Ce conțineau ele, în afara izului de beci, asta nu voi ști niciodată, pentru că nu mă interesează autorii respectivi și nu-i voi citi.
Mă interesează însă că ies prea repede, uscați și curați, iar noi rămânem cu banii luați.
Ce putea Jorgică Copos să scrie în cinci cărți ? Iote s-a trezit el așa invadat de inspirație și a scris c-o ardoare de ne doare. Da, ne doare, că a ieșit !  Mai bine l-ar mai fi lăsat acolo, să mai scrie cinci metri de cărți. Acu’ că-i liber, mi-e că ne lasă cu cultura goală.
A și citit la greu, așa zicea ieri, la ieșirea de la Uniunea Scriitorilor – secția cu zăvoare. Continuă să citești

Kicasso

Van Gogh - Starry Night

Van Gogh – Trilogia Starry Night – copii din colecția Simona – originalele or fi la Vâlcov

Oameni buni, Darius Vâlcov vroia să-și termoizoleze casa și s-a gândit cu capul că cele mai bune sunt pânzele alea, Renoir, Picasso, Grigorescu, Tonitza…
Polistirenul este depășit și la o casă mare, cu Lavinia Șandru în ea, nu pui orice jeg pe pereți, că te-ar eclipsa. Bagi îndărăt . Para îndărăt .
Cărămizile de bani tot pentru așa ceva erau. Construcții ! Haurul ?! Păi să poleiască tronul doamnei, din care să ne declame ea cum e cu corupții și ce rău fac ei țărișoarei.

Ipocrita de Lavy, cum mușca ea aerul și nu numai, când punea corupții la zid. Când colo, na, ea avea zidurile căptușite cu averi de regină de sec. XVIII. Da’ poate că nici nu știa, ocupată fiind cu gospodăria. Pot să cred, că sunt adusă de barză și  “îmi e murgul vită mută”, vă privește și v-ascultă… ‘ți-ai beciurilor de ordinari nesimțiți ! Ne țineți de imbecili și noi tot mai credem că ne facem bine, cu voi pe toate posturile și în toate posturile. Continuă să citești

Măscărici de milioane

Splendoare 2

Florile Mamei – foto Simona

Mă gândeam să scriu ceva fără legătură cu balul mascat cu care ne delectează DNA-ul.
Bunăoară o amintire, sau o rețetă de îngrășat, că de slăbit sunt pe toți biții și tot degeaba.

O metodă de camuflat cearcănele , sau de tratat depresia. Să vă arăt ce flori fumoase are mama și eventual să stabilim niște schimburi de bulbi și frunze.
Să mai vorbim și noi de modă, tu.
Mi-am zis să dau afară tot ce mă-n-conjoară și apoi să mă caut în realități civile.

Totuși nu-mi pot ignora sentimentele, căci ele mă inspiră. Dacă aș scrie cu mintea, ce ați mai citi voi acu’ ?
Nu-mi pot bloca spontaneitatea, pentru că m-aș simți convențională. Ori vouă nu v-aș face asta, mă știți. Continuă să citești

Panaceu istoric

Măr nins Casa Cireșarilor

Măr nins “Casa Cireșarilor” Poiana Țapului – foto Simona

“Dreptate, ochii plânși vor să te vadă”. Așa a scris pe ziduri un băiat deștept și inspirat în timpul agitației din dec ’89. Între timp ni s-au uscat lacrimile, dar ne pulsează jugularele de revoltă, nervi și silă la toată parada asta de dosare.
Trebuie să iasă la rampă, în huiduielile noastre tardive, toți făcătorii de scamatorii, de la revoluție încoace, nu doar ăștia din ultimii 10 ani. Mineriade, contracte făcute în ciuda intereselor noastre, fonduri europene și alte șmenuri care ne-au lăsat logica mută și buzunarele goale.
Justiția este și oarbă și legată la ochi. Exagerat deja ! Dacă tot e oarbă, de ce să-i mai pui și basmaua pe ochi ?! Adică din start nu am fost siguri pe balanța ei. Continuă să citești