Faleză Brăila – 25 aprilie 2015 – foto Simona

A fost odată… exact cum ar fi și acum dacă ar fi să fie.
Prin 2002, pe când America era năucă de îngrijorare din cauza lunetistului care împușcase la întâmplare vreo 10 persoane, de le era frică oamenilor să mai iasă din case, Asociația noastră de Proprietari se confrunta cu o problemă cel puțin la fel de gravă : yala de la ușa blocului, veșnic înfundată cu bolduri. Chestie de destin !

Lunetistul din Washington, prin comparație cu meseriașul care ne înfunda nouă yalele, a fost rezultatul unui anticoncepțional expirat, un diletant cu idealuri nedeslușite.
Pe descreieratul din Virginia l-au prins după 3 săptămâni, dar nu pentru că sunt polițiștii de acolo mai dibaci, ci pentru că ăla nu era bandit cu sânge în instalație, cum era al nostru.
Vă spun că suspansul ne inundase blocul. Era calvar suprarealist. Care bagi mă bold în broască ? Las’ că vezi tu !
Au făcut pensionarii, singurii cu drept de vot, ședință secretă, la cel mai înalt nivel, un fel de CSAT de azi și au decis cu o unanimitate surprinzătoare, să pună yală nouă. Iar !?

Pânză de păianjen – foto Simona

Vai, dar ce ne-am mai mirat !

De data asta urziseră și un plan diabolic, deci am cotizat, normal, că nu poți să refuzi astfel de inițiative înțelepte. Că dacă ei nu au încărcare, că pensia vine o dată pe lună și o așteaptă în silă, că e mică și mai și coincide cu ziua de făcut baie, ce să facă în rest ?! Montează yale și asociatul necunoscut le îndeasă cu bolduri. “Cooperativa Munca în Zadar”.

Așadar zis și făcut, ca Făt Frumos : au montat lucru nou și ne-au asigurat că de data asta fac pândă și-l prind pe nemernic. Genial !
Vin a doua zi de la serviciu și ce să vezi?! Strategii meștereau să extragă boldul și din yala cea nouă.
Hai măi, dă-o-ncolo de treabă ! Pă’ n-ați pânditără? Cum v-a scăpat, printre degete, printre picioare ? A lucrat acoperit ?! Sau cumpărați voi yala cu bold în ea, ca să aveți scuze la neveste să nu le bateți covoarele că aveți treabă la Asociație?
Nu mi-au răspuns !
Era așa, ca o luptă surdă. Se simțea tensiunea care le izbea arterele de pereți, de parcă și vedeam graffiti cu grupa 00, iar sunetele pe care le emiteau erau nearticulate, deși parcă totuși se distingea ceva legat de unii sfinți și mame. Mă rog, firesc dacă stai să te gândești, dar nu stai, că la ce să te gândești ? La dilema care ne-o fi blestemat: “Meșterul Manole” sau “Miorița” ?
Eu le spusesem de la bun început că-l vor prinde pe terorist, când l-or prinde ăia în America pe lunetist. De unde aveam să știu că ăla a fost așa de prost ?! Lunetistul a picat, boldulistul ba. Lunetisul și-a primit și injecția letală entre temps și mă întreb dacă o fi fost pe rețetă compensată, că dacă e așa, la noi ar mai fi dus-o până  dau ăștia la pace cu cardurile de sănătate, adică poimarți..
Acum trebuie să recunosc că și poziția ușii de la scară dezavantajează total pânda, că este mai spre interior și strânge unghiul de supraveghere. Așa-i cănd e să ai ghinion.
Tupilarea în mașinile din parcare ar fi fost o soluție, ziceau ei. Bine că nu au aplicat-o !
Păi dacă medicația pentru scleroză are ca efect și ațipeala ( mai are vreunul ?) și găseam santinela țeapănă în portbagaj ? Aolio ! Trebuia să chemăm descarcerarea să scoată pândacul din obiectiv și apoi să-l ducă la Terapie Intensivă, sau poate că nici nu ar mai fi fost cazul…păcatele mele. Nu-i simplă treaba asta cu lupta antitero.
Încleștarea noastră cu dușmanul necunoscut tindea să facă victime .
S-au făcut supoziții, s-au folosit creierele la parametrii care cum  i-a avut, a fost o tortură reflexivă, cu zvâcniri agresive. Nu s-a precupețit niciun efort pentru dibuirea făptașului. Dar toate bănuielile au fost reprimate până la urmă, pentru că cercul suspecților era zimțat și tăia logica de la rădăcină.

Ce să fi făcut ?! Să fi îndesat suspectul la boxă în subsolul blocului, să-i fi pus lanterna în ochi, ca să mărturisească printre butoaiele cu varză, că e un vertebrat, că-l doare la bască dacă ușa aia e încuiată sau nu și că el preferă să nu fie. Rămânea ca el, că oricum așa a rămas.
Așadar nu am știu niciodată cine a fost. Pentru că “hoțul neprins, negustor cinstit”, precum și “hoțul cu un păcat, păgubitul cu 10”. Măi, dacă nici noi nu avem alinări de-astea pentru tot felul de neisprăviți, atunci cine are !?
Prin urmare vajnicii noștri pensionari, cu energiile deja bezmetice, dar cu dârzenia rămasă de pe vremea “Cincinalului în 4 ani și jumătate”, au continuat să scoată ziua boldurile băgate de alienatul ăla noaptea. Mestecau înjurături, dar erau hotărâți să lupte până la capăt. Cred că ajunseseră să se bănuiască și între ei.
Văzând una ca asta, ce și-o fi zis inamicul ? Le dau ăstora lovitura de grație.
Nu, nu i-a împușcat, dar plictisit probabil de jocul ăla, în care deja nu mai simțea provocare, a invadat toate golurile yalei cu o soluție care a înțepenit acolo. Și ea, dar și meșteșugarii care aveau deja tabiet de dimineață să extragă boldul.
Stupoare, consternare, deznădejde, haos.
Păi acu’ te-a găsit finalul, măi neisprăvitule care ești tu de neisprăvit, taman când își intraseră oamenii într-un ritm și se simțeau utili ?!
Ce să mai lungim vorba, s-a creat un vid, nu de putere, ci de activitate.
În locul yalei a apărut vechea gaură, ca-n drapelul de la deranjul din decembrie ’89.
Trupele s-au retras în permisie și s-a așternut liniștea.
Nu au fost răniți, decît poate în orgolii, și nici prizonieri.
Mă gândeam că iar vor veni să ceară bani de yală nouă, iar eu nu i-aș fi refuzat, pentru că la noi tradițiile sunt sfinte și nu te pui cu ele.
Viața e ca o spirală. Pentru unii mai deciși, e chiar ca un burghiu care le răsucește circumvoluțiunea și nu le dă pace ! Cum nu le dă nici imbecililor gen ăla care și-a opintit bărbăția în încuietoarea noastră, că unde altundeva? Pe undeva, în momentul forței, se întâlnesc lucrurile mecanice…dar și manuale. Curat fizică !
Nu le-am stricat inima spunându-le că nici cei care deja aveau interfoane nu erau în siguranța și că hoții nu de yale se împiedică .
Poate că și retardatul cu boldul o fi vrut să le zică chestia asta, doar că nu avea vorbele la el, ci doar metoda cu care de-abia ieșise din grotă.
Am pus în cârca sexului tare aceste acte de vandalism , dar trebuie să recunosc, pentru a cinsti realitatea, că hazarduri genetice sunt și în tabăra sexului slab. O fi fost vreo deviată care vroia să ajungă la știrile de la ora 5, dar care nu avea curaj să-și felieze soțul și s-a năpustit la broasca noastră. Deși mai bună i-ar fi fost clanța.
Bravul nostru popor român și prieten începuse deja să se ducă cu capul, aia e.
Am asistat de atunci la escaladarea penibilului, grotescului, tembelismului.
Căci codri noștri bouri poartă, zimbri, bizoni. Peste tot sunt de-ăștia care se scarpină între coarne și te lasă bouche bee cu facerile sau cu zicerile lor.

Mărturisesc cinstit că mă gândeam cu legitimă îngrijorare, că dacă îl apuca pe dobitoc să bage bolduri și pe la ușile de la apartamente, ca să diversifice jocul, demara lupta la baionetă.
Dar nu, nu a avut în neantul idealurilor sale decât ușa de la bloc.

S i m o n a

PS : pozele sunt făcute de mine pe Faleza Dunării , la Brăila.- 25 aprilie 2015 

Precizez cu mândrie că pe atunci și părinții mei erau pensionari, iar acum chiar și subsemnata se apropie de vârsta aia. Sper să nu se supere cei deja pensionați, că nu asta e problema, ci burghiul…